Articole

Cum trecem de la A nu şti la A şti

Cum trecem de la A nu şti la A şti Se ştie deja faptul că inconştientul nostru are o putere foarte mare asupra gîndurilor, sentimentelor şi comportamentelor noastre, că e „mai isteţ” decît mintea conştientă. În 1956, psihologul american George Armitage Miller a vorbit despre magia numărului 7+/-2, referindu-se la capacitatea limitată a memoriei de lucru. Tot el a remarcat că maniera în care procesăm datele la nivel cognitiv este cea a împărţirii pe bucăţi (engl. „chunking”). Aşadar, omul poate controla şi structura informaţia în 5 pînă la 9 unităţi de informaţie. Procesul de învăţare este unul continuu şi se realizează prin ordonarea succesivă a unităţilor de informaţie pînă cînd cucerim noi aptitudini. De exemplu, atunci cînd vrem să învăţăm un dans nou, avem nevoie de mai multe cunoştinţe care ţin de paşi noi, de mişcări necunoscute încă. În timp ce ne antrenăm, dobîndim noi comportamente, care vor duce la cîştigarea unei abilităţi inedite: dansul respectiv. Practic, pe măsură ce învăţăm noii paşi de dans, înregistrăm noi unităţi de informaţie distincte (poziţiile capului, ale mîinilor, ale picioarelor, rafinamentul mişcărilor, direcţia privirii etc.). În momentul în care ajungem la limita de informaţie de 5-9 unităţi, adică la executarea noului dans, avem de-a face cu o unitate inconştientă. Parcursul pe care un om îl face atunci cînd învaţă ceva nou este, de fapt, drumul de la mintea inconştientă la cea conştientă. Deci, avem de-a face cu un proces dinamic de trecere de la incompetenţa inconştientă la competenţa conştientă a competenţei inconştiente. 1 – Incompetenţa inconştientă – nu ştiu că nu ştiu: este etapa ignoranţei, nesubordonată disciplinei şi controlului. Se caracterizează prin lipsa totală a abilităţilor. 2 – Incompetenţa conştientă – ştiu că nu ştiu: reprezintă o fază de conştientizare a absenţei abilităţilor. Este dominată de sentimente şi stări de fapt precum: frustrarea,…
Continua articolul

Cum să comunici cu armonie

Cum să comunici cu armonie În anii `50, Paul Watzlawick – reprezentant de seamă al Şcolii de la Palo Alto (un grup de psihiatri, sociologi, antropologi etc. numit şi „colegiul invizibil”) – a postulat ideea conform căreia „Nu putem să nu comunicăm”. Acest grup de cercetători a evaluat procesul comunicării din perspectiva teoriei sistemelor, observând că fiecare individ este un sistem care se circumscrie unor macrosisteme diferite, cu care intră în contact la un moment dat: familia, grupul de prieteni, societatea etc. Studiile şi cercetările din ultimele decenii au stabilit un anumit raport al tuturor dimensiunilor care compun un act de comunicare ce include cel puţin două sisteme de reprezentare (de exemplu, vizual şi auditiv): verbalul (7-10%), paraverbalul (38-40%) şi nonverbalul (50-55%). Aceste ecouri statistice învederează faptul că un proces de comunicare este un ansamblu complex de factori şi mecanisme care se află într-o permanentă relaţie dinamică, pe fondul receptării, interpretării şi transmiterii de informaţii într-o manieră habituală, graţie sistemelor perceptuale comune: V(izual), A(uditiv), K(inestezic), dar şi O(lfactiv) şi G(ustativ). Parcursul evolutiv al schemelor care au încercat sistematizarea comunicării a plecat de la modele lineare, unidimensionale şi a culminat cu un ansamblu dinamic, ciclic al instanţelor care configurează un proces de comunicare. Printre cele mai importante se numără: 1 – modelul interogativ al comunicării propus de politologul Harold D. Laswell în 1948 (Cine spune? Ce spune? Prin ce canal? Cui spune? Cu ce efect?); 2 – modelul tehnic din teoria matematică a informaţiei după Cl. Shannon şi W. Weaver (introduc bruiajul, sursă care vulnerabilizează procesul de comunicare). Reproşurile făcute acestor modele au fost lipsa importanţei acordate dimensiunii semantice a mesajului, ocolirea variabilelor psiho-sociale şi cognitive ale emiţătorului şi ale receptorului precum şi lipsa feed-back-ului. În 1964, lingvistul rus Roman Jakobson stabileşte o nouă structură a instanţelor comunicării, respectiv a funcţiilor limbajului, dezvoltând…
Continua articolul