Cum trecem de la A nu şti la A şti
Se ştie deja faptul că inconştientul nostru are o putere foarte mare asupra gîndurilor, sentimentelor şi comportamentelor noastre, că e „mai isteţ” decît mintea conştientă.
În 1956, psihologul american George Armitage Miller a vorbit despre magia numărului 7+/-2, referindu-se la capacitatea limitată a memoriei de lucru. Tot el a remarcat că maniera în care procesăm datele la nivel cognitiv este cea a împărţirii pe bucăţi (engl. „chunking”). Aşadar, omul poate controla şi structura informaţia în 5 pînă la 9 unităţi de informaţie.
Procesul de învăţare este unul continuu şi se realizează prin ordonarea succesivă a unităţilor de informaţie pînă cînd cucerim noi aptitudini. De exemplu, atunci cînd vrem să învăţăm un dans nou, avem nevoie de mai multe cunoştinţe care ţin de paşi noi, de mişcări necunoscute încă. În timp ce ne antrenăm, dobîndim noi comportamente, care vor duce la cîştigarea unei abilităţi inedite: dansul respectiv. Practic, pe măsură ce învăţăm noii paşi de dans, înregistrăm noi unităţi de informaţie distincte (poziţiile capului, ale mîinilor, ale picioarelor, rafinamentul mişcărilor, direcţia privirii etc.). În momentul în care ajungem la limita de informaţie de 5-9 unităţi, adică la executarea noului dans, avem de-a face cu o unitate inconştientă.
Parcursul pe care un om îl face atunci cînd învaţă ceva nou este, de fapt, drumul de la mintea inconştientă la cea conştientă. Deci, avem de-a face cu un proces dinamic de trecere de la incompetenţa inconştientă la competenţa conştientă a competenţei inconştiente.
1 – Incompetenţa inconştientă – nu ştiu că nu ştiu: este etapa ignoranţei, nesubordonată disciplinei şi controlului. Se caracterizează prin lipsa totală a abilităţilor.
2 – Incompetenţa conştientă – ştiu că nu ştiu: reprezintă o fază de conştientizare a absenţei abilităţilor. Este dominată de sentimente şi stări de fapt precum: frustrarea, durerea, inadecvarea, nepriceperea, nestăpînirea. Cuvinte specifice asociate acestui nivel sînt: „greu”, „dificil”, „frustrant” ş.a.
3 – Competenţa conştientă – ştiu că ştiu: se referă la conştientizarea faptului că am dobîndit nişte abilităţi specifice. Acum sîntem conştienţi că am învăţat ceva anume. Lucrurile ni se par uşoare, sîntem încrezători, acţionăm în mod structurat, programat şi adecvat. Devenim abili şi conştienţi de noua competenţă.
4 – Competenţa inconştientă – „nu ştiu” că ştiu: este treapta în care lucrurile devin „floare la ureche”. Sîntem stăpîni pe situaţie, pe noi înşine, pe informaţiile şi pe abilităţile cîştigate. Acţiunile noastre se desfăşoară în mod programat. Acest „nu ştiu” este legat de cunoaşterea intuitivă, de faptul că, la acest nivel, lucrurile se desfăşoară cu dezinvoltură, vin de la sine, fără nevoia de conştientizare şi efort.
5 – Competenţa conştientă a competenţei inconştiente – ştiu că ştiu şi ştiu cum să explic ce ştiu: este nivelul la care educatorul / formatorul are abilităţile necesare pentru a-i învăţa pe ceilalţi cum să acceseze într-o manieră conştientă elementele de ordin inconştient. În această etapă, putem vorbi de cunoaşterea intuitivă: ştim să patinăm, să dansăm, să cîntăm la pian, să conducem un vehicul ş.a.m.d.
Etapele descrise anterior ilustrează modalitatea firească de organizare a învăţării oricărui lucru, în faze succesive, crono-logice. Importanţa desfăşurării procesului de învăţare după această succesiune are rolul de a ne conduce de la o stare de ignoranţă şi necunoaştere a necunoaşterii la una de superioritate şi de împărtăşire a noii cunoaşteri.
Stăpînirea profundă a unor cunoştinţe, dobîndirea de noi aptitudini, precum şi atingerea excelenţei în anumite domenii de activitate vor avea ca efecte asupra noastră cîştigarea şi/sau întărirea sentimentelor de încredere în sine, stăpînire de sine, curaj, îndrazneală, linişte, calm, relaxare etc. Atunci cînd învăţăm un lucru nou depăşim cercul strîmt în care ne aflăm în acel moment.
Învăţarea, dincolo de aspectul ei pragmatic şi social, are un rol uriaş în conturarea personalităţii individului uman. Spargerea limitelor, deschiderea şi accesul la noi informaţii reprezintă oricînd un progres pe care omul îl poate face pentru sine şi pentru cei din jurul său. Prin trecerea de la nivelul de incompetenţă inconştientă la cel de competenţă conştientă a competenţei inconştiente, omul va depăşi frica, va descoperi noi orizonturi, se va îmbogăţi plurivalent pe calea cunoaşterii, deci va evolua.
© Iuliana Apetri, 2010